Spune-mi…

-Ce poți să-mi spui despre iubire,

Când dorul gândul viu l-a-nmugurit,

În plină și-nsorită, caldă primăvară, 

La ceas înviorat de asfințit?

…

-Dacă m-ai întrebat, ți-aș spune și o poveste,

C-o ea și un el și cu al lor vis nemaivisat,

Trăit sublim, în gând și telepatic,

În inimi gemene dospit și fermecat.

…

S-au întâlnit pe-o aripă de vis

Și și-au promis, la unison, o feerie,

Prin adieri de gând, zburând spre Paradis,

În clipele împărtășite, către o poezie vie…!

…

-Cât de frumos îmi sună povestirea ta!

Și cunoscută-mi pare, poate chiar trăită…, 

De mi-ar plăcea…, ah, tare mi-ar plăcea

Să fie toată numai cu iubire învăluită!

…

-A fost și încă mai este (ar fi vestea cea bună!),

Deși numai în suflet mai e, de-acum, păstrată,

Da-n amintire, ea este tot mândra cunună

A tot ce-a fost și ce va mai fi scris vreodată.

…

-E bine și așa, ți-aș spune…!

Nu-i fix ce mi-am dorit…,

Dar mofturi zău că n-aș mai face,

Căci, este tot un vis frumos, împărtășit.

…

-Cu toate acestea, îmi pari dezamăgită,

Deși visul e… vis, și unul cu iubire colorat.

-Probabil fiindcă zămislește bucurie, 

Dar e… neîmplinit, în gându-mi numai dat.

…

-Nu cere de la soartă infinitul,

Ce nu există, decât în noțiune!

Tu lasă-ți gândul, nesfârșitul

Și minunatul gând să țeasă cea minune!

…

Va fi maiestuoasă pentru tine

Și îți va aminti cumva de mine,

De-n gânduri îmi vei mulțumi,

Când -ca într-un miracol, vei trăi.

…

-Dar cine ești? Că am uitat să te întreb…

-Sunt un gând, ce aici m-am întrupat,

De sunt real, deși nu în realitate,

Ci-n mintea ta croit, imaginat.

***

Versurile dinainte mi-au fost inspirate de melodia care urmează. Sper să vă placă și vouă. Eu doar ce am descoperit-o…