Tu unde te regăsești?

De curând, am citit pe Facebook un text ce mi-a părut interesant. Și mi-am zis… hai să nu-l păstrez doar pentru mine!, așa că l-am preluat, cu copy/paste, pentru a-l împărtăși, la rându-mi. 

Iată-l:

„Cele patru tipuri de oameni! 🙂⬇️
1 – de la întuneric la întuneric
2 ‐ de la lumină la întuneric
3 ‐ de la întuneric la lumină
4 ‐ de la lumină la lumină

Primii, trăiesc într-o ignoranță totală, plină de mizerie, bârfă, invidie, răutate, calomnie, egoism, luptă, minciună, ură…, într-un întuneric total și toate acțiunile lor duc la dezvoltarea și creșterea iadului interior de care sunt manipulați.

Cei din a doua categorie sunt aceia care își dedică viața pentru a avea; au o casă, o mașină, au o stabilitate economică, dar sunt plini de mândrie pentru ceea ce au, critică, invidiază, se compară cu alții și concurează, iar acest lucru, mai devreme sau mai târziu, va duce la întuneric.

Cei din a treia categorie, sunt aceia care, din motive karmice, își plătesc datoriile trecute sau prezente, și-au observat și acceptat mizeria, lucrează cu ei înșiși, se deschid cu grație și rezolvă servind, susținând, în fiecare zi, pe alții la dezvoltarea valorilor umane.

Ultimii, cei din a patra categorie, sunt aceia care trăiesc în armonie cu viața, cu natura, cu ei înșiși, faptele lor marchează o viață ca exemplu, fac lucrurile cu dragoste și respect, își cultivă relația cu sine însuși și cu ceilalți, servesc pe oricine pot, cu blândețe, grijă și cu dăruire.

Privește-te bine în interior, în propriul tău Univers, și întreabă-te cu mare sinceritate pe tine însuți: ce fel de persoană sunt și ce fel de persoană vreau să fiu!” (Marco Fajardo)

***

Eu m-am regăsit în 3, am însă cunoscuți și din 2, sau 4. Despre 1, eu cred că acel om ar putea să fie… altfel construit, încât să reziste psihologic o viață întreagă așa, în întuneric, torturându-i consecvent pe cei din jur, prin simpla-i prezență. Din păcate, există oameni răi, indiferenți, știm asta cu toții. Printre noi, da, chiar și… criminali, iar unii – în serie. Pesemne, aceștia aparțin categoriei nr. 1.

Cât despre 3, cel puțin în ce mă privește, aș spune că ar fi categoria oamenilor care au fost loviți de soartă, în mod repetat, dar -la un moment dat- și, în special, datorită oamenilor buni din jur, au acceptat Lumina în suflet. Sau din suflet, fiindcă Ea exista acolo, altfel nu s-ar fi manifestat vreodată, nu-i așa? Lupta dintre Lumină și Întuneric (despre care Einstein spunea că nu ar exista, că acesta ar fi doar absența luminii…) este acerbă, uneori, mai ales atunci când ai de iertat ceva de neiertat. Ai nevoie cel puțin de timp, pentru a accepta incredibilul, dar și de un car de înțelegere, ulterior. Un memento că există ispite cărora până și îngerii cu chip de om nu le pot rezista întotdeauna. Tot oameni și aceștia, să nu uităm!

Închei cu un citat pe care l-am descoperit azi (tot pe Facebook) și care mi-a inspirat acest articol… amintindu-mi și de ce salvasem anterior în ciorne.


Posted

in

,

by

Comments

17 răspunsuri la „Tu unde te regăsești?”

  1. Avatarul lui sticri

    Eu cred ca un om poate trece prin toate aceste 4 categ in timpul vietii. Nu cred ca suntem constanti si nu prea cred in tipare. Pot sa fiu si sa ma comport ca cei din categ 1, atunci cand am de-a face cu asemenea oameni, care din pacate nu inteleg alt limbaj.

    Apreciat de 3 persoane

    1. Avatarul lui Cri

      În timp ce scriam, m-am gândit și eu la asta…, iar acum realizez că am trecut și eu însămi de la întuneric la lumină, și iar la întuneric, și iar la… lumină, din fericire. Adică nu am rămas Întunecată. 🙂 Era un personaj într-un serial ce se chema chiar așa, Întunecatul (The Dark One). Da, fără să vrem, împrumutăm din lumina sau din întunericul interlocutorului, Sticri, dar apoi redevenim cine suntem. 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      1. Avatarul lui sticri

        Da, ai dreptate, eu ma comport in functie de interlocutor. Pe mine viata m-a invatat sa ma comport asa. Nu stiu daca e cel mai indicat, dar nu o sa stau niciodata pasiv daca sunt atacat, insultat, enervat, etc…
        E adevarat, ca nu-mi sta in fire sa atac fara motiv, dar nici nu-s genul care sa intorc celalalt obraz.

        Apreciat de 1 persoană

        1. Avatarul lui Cri

          Nimeni nu poate sta pasiv în astfel de situații, fiecărei acțiuni fiindu-i arogată, dacă pot spune așa, reacțiunea sa. Instinctiv răspundem agresiv la agresivitate. Și cu căldură la blândețe. 🙂
          Îți mulțumesc pentru gândurile tale, Sticri!

          Apreciat de 1 persoană

  2. Avatarul lui
    Anonim

    „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.„

    Între „o seara si o dimineata”,

    e întunericul obscur sau ceata.

    În trup, viata nu e doar lumina,

    iar noaptea are dreptul odihna…

    „DOMNUL A ZIS CĂ VREA SĂ LOCUIASCĂ ÎN ÎNTUNERIC”

    Apreciază

    1. Avatarul lui
      Anonim

      …dreptul la* odihna.

      🌹
      🕊
      🌳
      🎅
      🌲

      Apreciază

      1. Avatarul lui Cri

        Din păcate, nu pot corecta, când e anonim, dar… mă crezi că eu îl citisem și pe „la” deși acesta nu era? 🙂

        Apreciază

        1. Avatarul lui
          Anonim

          Te cred !

          Apreciază

          1. Avatarul lui Cri

            Mulțumesc! 🙂

            Apreciază

            1. Avatarul lui
              Anonim

              🤗
              🥰

              Apreciat de 1 persoană

    2. Avatarul lui Cri

      Domnul a zis că vrea să locuiască în… absența Luminii? 🙂 Cum așa?! Ah, DA, pentru că El e Lumina și se aduce pe Sine în locuri întunecate pentru a le lumina. 🙂
      Iți mulțumesc din suflet, Iosif! O duminică binecuvântată cu Lumină îți doresc să ai!

      Apreciază

  3. Avatarul lui Issabela

    Știi, înainte de a citi gîndurile tale despre clasificarea respectivă, mi-am zis fix așa: oare cine ar recunoaște că e din 1 sau 2, chiar conștientizînd asta? 😃 Evident că toată lumea o să zică că e 3, cum, de altfel, o să zic și eu, că așa mă simt! Aș fi fost chiar curioasă cine are îndrăzneala să se declare 4…
    Dar l-am citit pe Sticri și mi-a amintit un mare adevăr, cel puțin al meu. Nu le-o avea el cu științele umaniste cum nu le am eu cu extratereștrii, dar puncte comune avem categoric. Așa cred și eu, că linia vieții nu ne e deloc dreaptă sau constantă. Evoluăm și involuăm în funcție de evenimente și de alții, că n-avem ce face… Să ajungi la un punct anume al acestei evoluții și să rămîi acolo („Tu rămîi la toate rece…”) mi se pare un deziderat greu de atins pentru mintea sau inima umană și cu atît mai de laudă cu cît cineva reușește ❤

    Apreciază

    1. Avatarul lui Cri

      Citind comentariul lui Sticri, și eu am realizat, Issa, că ne mai pierdem din lumină, uneori, când circumstanțele sunt favorabile pătrunderii întunericului, care poate deveni într-atât de intens, încât ajungem să nu ne mai recunoaștem nici noi pe noi…, gândirea fiindu-ne adânc tulburată de tot ceea ce tocmai am trăit, sau trăim încă. Sub povara vieții, Eminescu a înnebunit. Sigur că sfatul său din Glossă e de nota 10, dar -cum spui și tu- pare imposibil de împlinit acest deziderat… într-o lume plină de emoții și sentimente, care, până la urmă, ne cam dirijează acțiunile. Poate… e mai viabil „Tu rămâi Lumină!”🙂, în sensul de om cu suflet bun, în orice împrejurare. Categoria a 4-a, adică. Eu cunosc două persoane atât de luminoase. Una e nepoata mea, Maria. E adevărat că are doar 23, însă e atât de bună, încât mă îndoiesc că va fi vreodată altfel. Cea de a doua e cineva de aici, din blogosferă. Ne cunoaștem doar din cuvinte, însă, prezența sa răspândește lumină și, din ce ne-a povestit, a avut și șansa unei copilării fericite.
      Te pup cu drag și-ți mulțumesc mult, mult!! ❤😘

      Apreciat de 1 persoană

  4. Avatarul lui Nicole Sara

    Ne plac mai mereu clasificările, delimitările alb-negru… sau într-o suită bine cunoscută de „culori” și tipare, însă viața ne tot arată că lucrurile sunt mai complexe decât atât, și în complexitatea lor sunt destul de clare și simple, și anume, probabil că există doar „tiparul” cu numărul 3, toate converg spre lumină. Variante diverse… dar tot înspre bine și frumos conduc per ansamblu, fiecare fiind doar etape, oscilații, la nivel personal și de umanitate. În general, se întâmplă că „răul” face mai multă „gălăgie” și e cumva mai ușor de observat și catalogat, mai spectaculos, însă toate variantele par a fi îngăduite de Univers, Lumină, Existență… Divinitate, Spirit, etc, tocmai pentru că poate toate sunt calea. Ca ziua și noaptea, iarăși ziua… și tot așa. Toate sunt un drum, un proces, iar… să judecăm pașii, chiar la fiecare pas, să îi tot evaluăm și interpretăm, conform unei scări personale de valori, și la un moment anume în viață, izolat, cu sau mai mult fără context… da, putem, și o facem, dar nu neapărat zidește, așa pare. Plus că ceea ce aduce cu sine această continuă evaluare este un sentiment permanent de „comparație” și de „frică”. Nu de bucurie sau încredere. Deci pare un punct de vedere destul de limitat, o clasificare simplistă, lucrurile părând a cere cumva doar să fie lăsate să se desfășoare în timp… să își parcurgă necesitatea întămplării lor, așa cum pot ele fi.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Cri

      Și eu am observat, încă din adolescență, nevoia asta a omului de a încadra în categorii, din dorința de a se cunoaște mai bine pe sine, dar și pe ceilalți. De aceea, zodiacul a avut și continuă să aibă atâta succes, ca și orice alt text care ne promite răspunsuri la întrebările pe care noi ni le tot punem, în privința relațiilor, comunicării, etc. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, însă, realizăm că suntem unici și, la fel, experiențele noastre, felul în care ni le-am însușit și cum reacționăm în situații, de asemenea, unice. Și atunci, sigur că luăm ca pe o copilărie orice generalizare, iar perspectivele de genu’ ne par cum ai spus: simpliste. Însă, o scânteie tot ni se aprinde în minte, citindu-le. La mine, aceea care mi-a reamintit ca, orice ar fi, să nu încetez a rămâne un om bun, textul amintindu-mi-i pe toți oamenii din jur care, în pofida dramelor personale, și-au regăsit, în mod repetat, Lumina și tot luptă cu ei înșiși să n-o piardă. Le pasă și de semenii lor, mult, cu alte cuvinte. Fiindcă nu putem fi fericiți singuri. Bucuria se cere împărtășită. Și aici mi-am amintit de o replică dintr-un film: „De ce ne căsătorim?”, întreabă cineva. „Fiindcă avem nevoie de un martor al vieții noastre!”, veni și răspunsul. Așa văd și eu lucrurile.
      Îți mulțumesc frumos pentru gânduri, Nicole! 💕

      Apreciat de 2 persoane

  5. Avatarul lui condeiblog

    Oamenii ar putea fi prezentați mult mai simplu: din față, din profil și de la spate. Trei tipuri. Dar dacă vrem să vedem mai în amănunt… Ei bine, nu ne ajung numai cele patru îmbinări dintre lumină și întuneric. Așa cum ne prinde lumina, sau bine spus, cum tindem noi către ea, suntem cu toții niște călători în nuanțe de gri, pe acest drum al vieții. Unde mă regăsesc? Îmi place calea și încă sunt pe ea 🙂

    Apreciază

    1. Avatarul lui Cri

      Trei tipuri în care ne încadrăm cu toții. Și o aceeași Cale (Lactee) prin care (încă) ne purtăm pașii…🙂
      Îți mulțumesc pentru zâmbet, Condei!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe