De curând, am ascultat, la Sticri, un interviu cu autorul cărților Convorbiri cu Dumnezeu, de care am auzit (pesemne) cu toții. Și ascultându-l, am realizat că, la rându-mi, am trăit ceva similar.
Eu nu am vorbit efectiv cu Creatorul, ci doar i-am simțit Prezența… Lumina Sa….
S-a întâmplat într-o zi, pe la începutul verii anului trecut, la spitalul privat unde mă aflam pe atunci, și odată cu vizita unui preot. Ei bine, când părintele a ajuns și la patul meu, eu am simțit, de îndată, Ceva… ca o Lumină, care coboară din Cer și, prin mâna sa, îmi pătrunde în creștet, iar mai apoi, ochi-mi radiau Lumina aceea…! De fapt, nu numai ochii, ci întreaga-mi făptură o simțeam plină de Lumină, dar ochi-mi erau mai calzi, larg deschiși, se simțeau ca miezul Luminii aceleia.
Spitalul avea angajată și o psihologă, femeie foarte credincioasă, căreia i-am povestit ce am simțit, trăit…, iar dumneaei m-a ascultat atentă. La final, mi-a zis că am primit în suflet Sfântul Duh, ce este -de fapt- inclus în noi, părticică din acesta. Când a revenit, a doua zi, psihologa a adus cu sine și o Biblie, pe care mi-a dăruit-o, scriindu-mi și o dedicație specială pe aceasta…
Am fost, desigur, tare emoționată de darul său… pe care l-am perceput nespus de prețios!
…
S-a scurs aproape un an de atunci și, între timp, multe altele s-au mai întâmplat în viața mea, iar Lumina aceea e încă vie în mine, chiar dacă nu o mai simt la fel de intens ca în momentul în care am primit-o, acceptat-o. Poate și pentru că, inițial, Lumina mă spălase și de păcate, iar eu, doar un om fiind, am făcut ulterior altele.
Se poate spune că am vorbit cu Dumnezeu? La mine, a început c-o rugăciune, la care El a răspuns, inundându-mă la propriu cu Lumina Sa, deci eu cred că DA ar fi răspunsul corect la această întrebare. A fost clar un dialog. Și mai știu că, de atunci, tot vorbim. Bineînțeles, caut și să nu mai uit vreodată să-I mulțumesc. 🙏
***
Lasă un comentariu